Oare

Yun Luo Feng, geniul școlii de medicină Hua Xia, a murit într-un accident, iar sufletul ei s-a atașat de rata cea mai mare inutilă a familiei Generale din Long Xia continentală. Această risipă a unei cele mai bătrâne domnișoare nu numai că nu poate citi sau practica arte marțiale, dar are pieptul mare, nu are creier, este arogantă și voluntară. Deoarece să-l aibă pe prințul moștenitor ca logodnic perfect nu este suficient, ea a smuls de fapt un băiat drăguț în public, ceea ce a determinat prințul moștenitor să anuleze căsătoria. Dar ea nu a suportat anularea și s-a spânzurat. Deschizând din nou ochii, nu mai este domnișoara inutilă anterioară. Ea a contractat o marionetă a lui Dumnezeu și poartă un spațiu spiritual. Cu mâini minunate care pot întineri și abilități medicale care răstoarnă lumea! Atât descendenții regali și nobilii de sus, cât și negustorii de jos, toți concurează pentru a-i câștiga favoarea. Chiar și Alteța Sa Regală, prințul moștenitor, care a rupt anterior logodna, a venit bătând la ușă dorind să se împace. În ceea ce privește acest lucru, un bărbat misterios nu a putut îndura în cele din urmă: „Cine îndrăznește să vină și să-mi hărțuiască femeia, să vină, dar să nu se mai întoarcă niciodată!”

The sequence of events in the dynamic life of social people is astonishing. Here one person always wants to love another person with social and economic prestige. Neglecting meaningless people, harassing them, socially degrading them is a traditional character of the society. Brajo Gopal, the protagonist of my short story "Brajer Baitha", is a shining example of his devotion, love and concentration towards the society and the world, even though he lives in such a hostile environment. He does not want to give in to nature, to his family, to society, to himself. I hope everyone will like this story. My writing will be successful if you like it and love it.

Awalnya yang Uzucha tau hanyalah dirinya yang tidak memiliki orang tua dan dirinya yang diasuh oleh salah satu dari keluarga besar yang disebut Five Great Family atau Five Great, 5 Keluarga Besar yang memiliki otoritas tinggi di kotanya, yaitu kota Oar. Perlahan muncul beberapa masalah yang perlahan memboongkar siapa Uzucha sebenarnya dan keanehan yang ada di dalam dirinya.

Vee Vales has been kicked out of his home and directed to make his own way in the world. Along with his friend Alforde Armorsoul, Vee travels to the city of Oar's Crest. Once a prosperous and well-to-do city, Oar's Crest has fallen into depression and disrepair. After finding a strange stone that takes up residence in a tattered top hat and introduces itself as Reginald, Vee and Alforde decide to open a dungeon in Oar's Crest to revitalize the city and, more importantly, make some fleurs.

Mă tem ,dar totuși nu mă tem încă mai am speranță sau poate că și acea fărâmă de tărie se va evapora curând. Nu mai am lacrimi să mai plâng sau poate mai am dar nu mai vreau ,nu mai vreau să simt cum și mai multă durere se instalează în inima mea în acel organ prin care trăiesc și cu care ar trebui să simt fericire,iubire poate,dar am prea multe gânduri deșarte.Pentru mine acea inimă e doar un organ care mă ține în viață chiar dacă aș prefera să mor , să închid ochii odată pentru totdeauna în această viață și mai apoi să-i deschid în altă viață. Singurul meu strop de fericire sau liniște pentru că fericire ,e prea mult spus ,și acesta a rămas atunci când muncesc sau închid pleoapele pentru câteva ore ,atunci când trupul meu nu simte durere dar și atunci mintea mi-e prădată de durerea gândurilor ce sălășluiesc în mintea mea atunci când am liniștea necesară să mai mă adun și pot să visez la un alt viitor ,un vis prea departe de adevăr.Prea departe... Durerea se resimte dar se risipește ușor , ușor ,fiecare picătură de sânge ce pică pe cimentul rece și pătat de alte vărsări la fel de dure și inimaginabile pentru unii, are acum amprenta urletelor și durerii mele imprimată în culoarea sa. Dar se spune că ce nu te omoară te întărește . Adevărat. Dar cred că m-am întărit destul ,nu mai am nevoie ,deja sunt distrusă de când sunt aici ,de când nu mai știu ce e aia fericire ,libertate ,nu mai știu nici să zâmbesc,tortura primită ani la rând mi-a dat ocazia ca pe chip să am mereu lacrimi ,sânge și vânătăi ,un tablou perfect pentru acești psihopați ce mi-au mâncat viața. Viața mi-e un calvar mereu activ ,mereu cu noi bătăi scrise cu sânge în filele vieții mele. Îmi adun toată forța pe care o mai am în mine și îmi strâng picioarele la piept pentru a-mi odihni capul pe acestea ,acum cât am timp. Aerul rece ce intră pe fereastra spartă îmi provocă mici valuri de șocuri reci de parcă cineva se joacă cu o lamă pe pielea mea vânătă și vopsită în culori roși și move. Ignor asta pentru că oricum nu am ce face .Îmi privesc mâinile ce îmi tremură mai ceva ca o gelatină abia scoasă de la frigider. Oare ce am făcut atât de rău să primesc o soartă atât de nemiloasă?