După petrecerea de reuniune a liceului, Kim şi prietenii lui au mers la bar. Chiar dacă el a fost cumva capabil să uite trecutul lui cu Day, inima sa încă îl durea când îl vedea îmbrăţişând alt bărbat în colţul opus unde stătea el.

El ştia că Day niciodată nu l-a iubit, dar încă aştepta ziua când ar putea să o facă. Dar Day iubea pe altcineva, pe Ith.

Kim îi privea în secret pe cei doi prin coada ochilor cu durere, dar Day nici măcar nu i-a aruncat o privire. Privirea lui era fixată pe Ith.

– Eşti bine? a şoptit Jin, prietena lui, îngrijorată. Kim a zâmbit uşor.

– E în regulă, nu te îngrijora în legătură cu asta, a răspuns Kim, zâmbind prietenei lui.

El a continuat să bea până ce era prea târziu. Câţiva din prietenii lui deja plecaseră, dar el a rămas, umplându-şi şi golindu-şi paharul.

– Hei, Kim! Poţi conduce în starea asta? Vrei să te duc acasă? a întrebat Toy alt prieten de-al lui Kim.

– Nu, e în regulă. Am băut mai puţin decât voi fraţilor, a spus Kim, înainte de a se întoarce să arunce o ultimă privire la Day şi Ith.

– Să conduci cu atenţie, Kim, a spus Toy.

– Voi pleca acum, a spus Kim în timp ce se uita la Day.

– Uhm! a răspuns rapid Day.

Kim ştia că Ith îl împinsese cu cotul, aşa încât Day să-i răspundă. El a zâmbit uşor înainte de a pleca.

Kim s-a urcat în maşină şi a condus înapoi la apartamentul lui. Când a ajuns în parcare, şi-a ogihnit fruntea pe volanul maşinii.

El a putut să se calmeze la bar, dar acum nu şi-a mai putut controla emoţiile şi a izbucnit în lacrimi. L-a aşteptat pe Day ani de zile, dar acum el era îndrăgostit de altcineva.

O să plâng din cauza ta. Promit că asta va fi ultima dată, Day… Voi fi din nou prietenul tău! şi-a spus Kim plângând.

El a stat şi a plâns pentru o clipă înainte să iasă din maşină, urcând spre camera lui cu lacrimi curgând pe faţa sa.

A mers în dormitor şi s-a lungit pe pat înainte să adoarmă.

,,…"

– Khom, vino în camera mea, a spus o voce gravă în telefonul celular.

Stând în picioare, cu un prosop înfăşurat în jurul taliei sale, şi-a aşezat telefonul pe masa din faţa oglinzii. S-a uitat în oglindă cercetându-se singur.

Cineva a ciocănit în uşa dormitorului dintr-un hotel luxos şi când s-a deschis, un bărbat aprig, înalt şi bronzat a intrat şi a aruncat o privire spre pat.

Acolo era un tânăr ghemuit, tremurând de parcă ar fi trecut printr-un război.

– Da, domnule, i-a răspuns Khom şefului său.

– Dă-i acestul băiat nişte bani şi pune pe cineva să-l ducă acasă. Şi comandă-mi micul dejun. Khom şi-a înclinat capul înainte să meargă spre tânărul lungit pe pat.

– Pune-ţi hainele. O să pun pe cineva să te ducă acasă, i-a spus Khom bărbatului pe un ton ferm.

Tânărul s-a ridicat imediat şi şi-a pus hainele încă tremurând.

Vânătăile de pe corpul lui indicau intensitatea pe care a avut-o în pat. După ce l-a luat pe tânăr şi a făcut totul aşa cum îi ordonase şeful lui, Khom s-a întors iar în cameră şi l-a găsit pe şef complet îmbrăcat.

– S-a făcut, şefule, a spus el.

– Hm! Mulţumesc. Mi-ai comandat micul dejun? l-a întrebat şeful lui.

– Da, o să-l aduc imediat, a spus Khom.

– Ai comandat pentru toată lumea? a întrebat iar şeful lui.

– Da, a răspuns el înainte ca şeful să aprobe din cap şi să iasă din dormitor.

Subordonaţii din holul central şi-au înclinat capetele în fața lui Kamol, care era un binecunoscut lider mafiot.

Unii oameni spun că el, Kamol, era cel mai rece lider mafiot din Thailanda şi că avea cei mai pricepuţi subordonaţi.

Kamol le-a făcut semn cu mâna să se liniștească. Voia să îi facă pe toți să se simtă comod.

El nu se îngrijea de subordonaţii săi doar cu sopul de a-l servi, se îngrijea de ei ca de propria lui familie.

Kamol s-a aşezat, pregătit, la o masă de sticlă cu o ceaşcă de cafea fierbinte. Khom a venit şi i-a dat ziarul.

– Mulţumesc, a spus Kamol înainte de a deschide ziarul să-l citească ca să-şi omoare timpul aşteptând micul dejun.

– Domnule, ţi-a plăcut de acel puşti de azi dimineaţă? întrebă Khom ca de obicei.

– Nu mi-a plăcut. M-a asigurat că pot fi oricât de sever aş vrea, dar când a fost cazul, nu m-a mulţumit aşa cum îmi doream, a răspuns Kamol cu o expresie calmă, în timp ce ochii lui erau încă fixaţi pe ziar.

– Scuze, data viitoare voi găsi pe cineva mai bun pentru tine, a răspuns Khom.

Kamol a zâmbit şi a spus:

− Nu-ţi face griji, nimeni nu va fi capabil să mulţumească pe cineva ca mine, aşa e?

Toţi subordonaţii ştiau că nu-i plăceau femeile, ci mai degrabă bărbații. Acest lucru nu conta pentru ei; îl acceptau şi-l respectau pe Kamol.

Lui Kamol nici măcar nu-i trecuse prin cap să-și ascundă preferințele. Fiecare parte a vieții lui era sadică și violentă – fie că era legată de muncă sau de pat.

Prin urmare, niciun bărbat cu care se culcase nu putea suporta să stea cu el pentru o perioadă lungă de timp.

Unii oameni au vrut să încerce pentru că știau că vor primi o sumă bună de bani, dar după ce au experimentat, niciunul dintre ei nu a mai îndrăznit să se întoarcă.

Kamol încerca să rămână cât mai anonim posibil, pentru că se gândea că meseria lui putea să-l oprească să aibă viaţa privată pe care şi-o dorea.

Soneria de la uşă s-a auzit şi unul din subordonaţii lui Kamol a deschis-o, înainte să ajute personalul hotelului să împigă căruciorul cu micul dejun în cameră.

Ori de câte ori venea să înnopteze la acest hotel, Kamol alegea întotdeauna să stea la ultimul etaj. Din moment ce ca proprietar de afaceri deţinea acest hotel, el avea propria cameră privată. Nu a luat niciodată pe nimeni cu care s-a culcat în casa cea mare unde el şi subordonaţii lui locuiau.

– Băieţi, puteţi mânca împreună cu mine. Nu mă aşteptaţi până termin pentru că trebuie să plecăm la birou curând, a spus Kamol subordonaţilor săi.

Toată lumea s-a dus să stea şi să mănânce în cealaltă parte a camerei, în timp ce Khom s-a aşezat şi a mâncat împreună cu şeful lui ca de obicei.

– Ai ceva de raportat? Poţi să mănânci şi să vorbeşti, nu mă deranjează, a spus Kamol.

– Noaptea trecută, nu s-au întâmplat multe. Oamenii noştri care conduc cele 8 baruri au spus că au existat câţiva care au deranjat, dar au fost capabili să se ocupe de tot. În ceea ce priveşte mărfurile ce vor veni diseară, ele vor fi livrate cu vaporul care debarcă la ora 17:00. Vom verifica noi marfa sau te vei duce tu însuţi? a întrebat Khom. Kamol a dat încet din cap.

– Ei bine, mai bine mă duc să văd eu însumi. Dar nu uita să gestionezi plata ştabilor, a spus Kamol.

– S-a făcut! a răspuns Khom. El reuşise deja să dea bani ştabilor care inspectaseră încărcătura de la bord pentru a se asigura că nu există nicio șansă de a fi prinși transportând ceva.

Amândoi au continuat să mănânce şi să vorbească despre afaceri. Apoi Kamol a ordonat subordonaţilor săi să-i pregătească maşina ca să-l ducă la biroul lor.

,,…"

Telefonul lui Kim a sunat în timp ce dormea. Ochii lui erau înroşiţi de la plânsul de noaptea trecută. A luat telefonul şi a răspuns la apel fără să se uite la numele apelantului.

– Alo? a răspuns Kim.

[ – Kim, vii la birou azi?] a spus vocea unei femei în urechea sa.

Era May, partenera lui de afaceri. Îndată ce a auzit întrebarea, Kim a dat din cap şi s-a uitat la ceas. Era deja ora 10:00.

– O să vin azi după masă, May. Am fost la o petrecere de reuniune aseară şi am băut cam mult, a spus Kim direct. May a râs uşor la capătul liniei.

[- Bine, astăzi trebuie doar să trimit un e-mail cu detaliile contractului unui client. Poţi să vii la birou, când te vei simți mai bine] , a răspuns femeia.

– Mulţumesc, a spus Kim înainte să închidă conversația. El era încă lungit pe spate, uitându-se la tavan. Imaginea lui Day şi Ith de noaptea trecută erau încă vii în memoria lui.

Va fi bine, Kim, şi-a spus el chiar dacă îl durea inima. Apoi s-a sculat şi a făcut un duş, pentru că dormise în hainele de noaptea trecută.

După ce a făcut un duş şi s-a îmbrăcat, Kim şi-a făcut micul dejun şi şi-a pregătit lucrurile înainte de a pleca spre birou.

Când a intrat, recepţionera de la intrare şi-a ridicat mâinile ca să arate respect. O tânără pe nume May s-a apropiat de Kim.

– Kim, acel client e iar aici, i-a spus May. Clientul în cauză încerca mereu să îl vrăjească pe Kim.

Kim oftă.

– Unde e?

– În sala de aşteptare. Nu l-am lăsat să aştepte în biroul tău, a spus May.

– Mulţumesc. Du-te şi spune-i şi lui Khun* Karan. O să vorbesc cu tine într-o clipă. Trebuie să-mi ordonez lucrurile mai întâi, a spus Kim.

Femeia a dat din cap şi s-a întors în camera ei. După un timp, Kim s-a dus în sala de aşteptare. Îndată ce a deschis uşa, bărbatul din faţa lui s-a uitat la el şi a zâmbit larg.

* [N/T: Khun – e un semn al respectului; înseamnă domnule/doamnă/domnișoară.]

– Bună ziua, Khun Karan, şi-a înclinat Kim capul şi și-a arătat respectul, cu un Wai*, persoanei din faţa lui, care era mai în vârstă decât el.

– Nu trebuie să-mi arăţi respect, Nong* Kim, a răspuns bărbatul uitându-se la Kim cu strălucire în ochi.

[ N/T: *Wai – arată respectul faţă de o altă persoană şi e o recunoaştere a seniorităţii. Persoana îşi va împreuna palmele şi va atinge cu vârful degetelor nasul, apoi îşi va înclina capul.

Nong – e un titlu pentru cineva mai tânăr decât tine; înseamnă frate mai mic, soră mai mică.]

– Dacă Khun Karan vrea să-mi dea ceva, poţi să i-l dai lui May. Nu ar trebui să-ţi pierzi timpul stând şi aşteptându-mă. La urma urmei, eu şi May suntem parteneri comuni, a spus Kim cu voce severă, dar calmă.

– Nu e o pierdere de timp. Vreau şi eu să-i văd faţa lui Nong Kim, a răspuns celălalt, ignorând ce spusese Kim.

Figura feminină şi faţa frumoasă a lui Kim însemna că nimeni nu se temea de el vreodată.

– Care e motivul vizitei tale Khun Karan? întrebă Kim cu o voce neinteresată. Bărbatul din faţa lui începuse să-l enerveze.

– Nu te stresa prea mult în legătură cu munca. Vreau să te invit să iei prânzul cu mine, a răspuns Karan. Kim a oftat.

– Deja am mâncat. Îmi pare rău. Dacă nu mai ai şi altceva de spus, voi spune personalului meu să te conducă. Am prea mult de lucru şi alţi clienţi de care să mă ocup, deci nu am timp pentru discuţii mărunte. Îmi pare rău, a spus el.

El a ieşit din sala de aşteptare lăsându-l pe Karan încă stând cu dinţii strânşi.

Kim nu vorbea niciodată într-o manieră atât de rece și nepoliticoasă, dar Karan venise într-un moment nepotrivit după evenimentele de noaptea trecută.

– Jin, te rog cheamă următorul client, i-a spus Kim secretarei sale. El s-a dus direct în biroul său fără să arunce o privire lui Karan.

Cineva a bătut la uşa lui Kim şi a deschis-o.

– Ce s-a întâmplat May? a întrebat Kim.

– Arăţi groaznic, frate. Faţa ta e la fel de ţâfnoasă ca un fund de maimuță, a spus May glumind.

– Bine, a răspuns Kim.

– Tipul ăsta, Karan, e ciudat, Kim. Se întoarce mereu, indiferent cât de rece îl tratezi. Cred că este psihopat, a spus May.

– Nu ai nimic mai bun de spus? spuse Kim, sprijinindu-se de scaunul său.

– Cât de mult ai petrecut Kim aseară? Ochii tăi sunt foarte umflaţi, a întrebat May, făcându-l pe Kim să se oprească puţin.

– Ei bine, după cină prietenii mei m-au invitat la bar, a răspuns Kim.

– Nu ai spus că vrei să discuţi ceva în legătură cu munca? Hai să vorbim despre asta, a schimbat Kim subiectul, înainte ca May să apuce să-l mai întrebe ceva.

După ce au discutat, May s-a scuzat şi l-a lăsat pe Kim singur în birou.

~ O lună mai târziu ~

De la petrecerea de reuniune, Kim nu i-a mai văzut pe Day şi Ith. Cu toate că avea numărul de telefon al lui Day, Kim nu îndrăznea să-l sune. Se folosea de munca lui ca să-şi abată atenţia de la a se gândi la Day. După muncă şi-a propus să iasă să bea singur.

– Kim ieşi în seara asta? Ştiu un loc drăguţ unde putem merge, dar e destul de rafinat. E restaurantul unui hotel şi nu îndrăznesc să mă duc singură. Kim, te rog să mergi cu mine, a spus May aruncându-i un zâmbet lui Kim.

May era o mare băutoare, îi plăcea să meargă la restaurante cu o atmosferă bună şi recenzii bune.

– Bine, a răspuns Kim, făcând-o pe May să zâmbească foarte mult.

– O să-i invit pe Jin şi pe iubitul ei să vină cu noi, a spus May şi Kim a dat din cap.

Când a venit timpul să plece de la muncă, Kim şi-a strâns lucrurile şi s-a pregătit să închidă biroul.

– Poţi să mă conduci? a întrebat Kim.

– Cred că e mai bine să iei propria maşină, ca să nu fie nevoie să vii iar la birou, Kim, a spus May.

Ceva mai târziu, iubitul lui Jin a venit să o ia şi au mers cu maşina la restaurant. Cei patru s-au întâlnit la intrare. Acolo nu erau prea mulţi vizitatori, doar afacerişti locali şi străini.

– O, de ce May nu ne-a spus că venim într-un loc ca acesta? Aş fi purtat un costum dacă aş fi ştiut, a spus iubitul lui Jin.

– O, ei bine, e prea târziu acum Ko. Vei purta ce ai pe tine chiar acum, a răspuns May, făcându-i pe Jin şi Ko să chicotească. Kim stătea în picioare şi zâmbea uşor.

– Hai să mergem înăuntru, a spus Kim. May a aprobat dând din cap şi cei patru au intrat.

Atmosfera în restaurant era luxoasă aşa cum spusese May. Personalul i-a salutat înainte să-i conducă la o masă care era fixată pe un panou de sticlă unde apa curgea de sus spre exterior. Luminile slabe făceau atmosfera romantică.

Kim s-a uitat în jurul lui și a văzut oameni care beau și vorbeau despre muncă cu partenerii lor de afaceri. Ospătarul a venit să le servească băuturile.

Cei patru au continuat să bea şi să vorbească. May a făcut o poză în jurul ei şi a încărcat-o pe reţeaua ei socială, în timp ce Jin şi iubitul ei se bucurau de timpul lor.

Kim stătea liniștit, sorbindu-și băutura. S-a uitat la apa care curgea spre exterior.

– Kim! Kim!, l-a strigat May, făcându-l pe Kim să tresară şi să se întoarcă să o privească.

– Ce s-a întâmplat May? a întrebat Kim.

– S-a întâmplat ceva Kim? Nu-ţi place locul acesta? a întrebat îngrijorată May, simţindu-se responsabilă pentru el din moment ce ea era cea care-l invitase acolo.

– Nu, îmi place. Mă gândeam doar la muncă, a spus Kim şi i-a zâmbit.

– Kim, dacă ai vreo problemă poţi să ne spui, a spus Ko.

Cei doi bărbați deveniseră destul de apropiați, deoarece Jin îl aducea adesea pe Ko atunci când ieşea să bea cu May şi Kim.

– Pot să vă întreb ceva? a întrebat precaut Kim.

– Ce ați face dacă ați încerca să uitați pe cineva, dar nu reușiți să-l uitați complet? Adică să uitați acel sentiment special pe care-l aveați pentru el şi să vă întoarceți să fiți simpli prieteni? a întrebat Kim.

– Ai inima frântă, Kim? a întrebat May direct.

Kim i-a zâmbit şi a spus:

– Ai putea spune şi aşa, a răspuns el zâmbind celor trei oameni din faţa lui care se uitau îngrijoraţi.

– Dacă vrei, sunt bucuroasă să-ţi împărtăşesc propria mea experienţă ca să mergi mai departe. În trecut, am fost îndrăgostită de cineva. L-am iubit foarte mult, dar când el a aflat despre sentimentele mele mi-a spus că niciodată nu va putea să mă vadă mai mult decât ca o prietenă şi apoi a început să se îndepărteze de mine. Dar nu după mult timp, l-am întâlnit pe Ko şi el m-a făcut să-l uit. Crede-mă, există mulţi oameni care ne iubesc de fapt. Nu e nevoie să cerşim dragoste de la cineva care nu ne iubeşte, a spus Jin. Ea s-a întors să se uite la Ko, iar acesta i-a strâns ușor mâna și i-a zâmbit.

Kim s-a uitat la secretara lui şi a fost puţin şocat, pentru că nu crezuse niciodată că Jin ar putea da sfaturi atât de bune.

– Jin, îi spui lui Kim să găsească pe cineva care să înlocuiască dragostea lui? a întrebat May curioasă.

– Da, dar nu lăsa asta să te forţeze, Kim. Cred că atunci când va veni timpul, persoana potrivită va veni singură la tine. Cu siguranţă există cineva potrivit pentru tine, aşteptând undeva acolo, a spus Jin.

– Mulţumesc pentru sfat, Jin, a spus Kim. Ei au continuat să bea şi să vorbească până în jurul orei 16:00.

– May, cred că ar trebui să ne întoarcem, a spus Jin.

– Voi puteţi pleca primii. Aş vrea să mai stau aici şi să mă bucur de privelişte o vreme. Doar în cazul în care găsesc persoana potrivită, a spus Kim şi i-a făcut cu ochiul lui Jin.

– Eşti sigur că e bine să rămâi aici singur, Kim? întrebă îngrijorată May.

– Da, nu sunt un copil May, a spus Kim înainte ca cei trei să se ridice şi să plătească pentru băuturi.

Când ei au plecat, Kim şi-a părăsit locul şi a mers la bar. Apoi el şi-a comandat altă băutură.

– Mulţumesc tuturor. Odihniţi-vă, le-a spus Kamol subordonaţilor. Ei tocmai s-au întors de la inspectarea ultimului vas.

– Unde te duci domnule? a întrebat Khom, când l-a văzut pe şeful lui ieşind pe uşă.

– Vreau să beau la barul hotelului. Spune-le că doar cinci oameni ar trebui să fie de ajuns să mă urmeze acolo. Ceilalţi se pot întoarce şi odihni, a răspuns Kamol.

Khom le ordonă subordonaţilor să-l ducă la hotel. Îndată ce Kamol a intrat în hotel, angajaţii l-au salutat şi l-au dus în camera privată. Kamol a trecut pe lângă bar și a văzut cu coada ochiului un tânăr drăguț care bea singur. Nu era o faţă cunoscută. Înainte să intre în camera VIP, Kamol a comandat băuturi pentru el şi oamenii lui.

– Domnule, vrei să-ţi găsesc pe cineva diseară? l-a întrebat Khom pe şeful lui. Kamol s-a gândit pentru o clipă.

– Poate… da, a răspuns Kamol. El nu o făcuse de trei zile pentru că a fost ocupat cu transportul.

El s-a gândit brusc la bărbatul pe care l-a văzut bând singur mai devreme. Avea o faţă atât de frumoasă şi era exact genul lui Kamol, dar el se îndoia că acesta va accepta gusturile sale în pat.

Chiar dacă făcea parte din mafie, nu-i trecuse niciodată prin minte să forțeze pe cineva să se culce cu el.

Kim începu să se simtă ameţit. Nu se putea opri să se gândească la Day.

Cum pot să-ţi uit îmbrăţişarea, Day? a mormăit încet Kim.

Chiar ar trebui să găsesc pe cineva să te înlocuiască? Să mă facă să-ţi uit îmbrăţişarea? a mormăit iar Kim.

După ce a stat o perioadă de timp, s-a clătinat până la baie. Pe drum, ochii unui prădător înfometat îl fixau ca și cum ar fi găsit o pradă de lux.

Kim tocmai terminase de folosit toaleta când cineva a intrat în baie provocând plecarea tuturor. Erau Kamol şi Khom. Kim s-a dus la chiuvetă să se spele pe mâini.

Ochii lui frumoși s-au ciocnit cu privirea ascuțită a lui Kamol care îl privea de sus în jos. Kamol nu s-a gândit că ar putea să-l întâlnească pe tânărul care-i captase privirea mai devreme.

– Te uiţi la mine? întrebă Kim pe un ton timid, făcându-l pe Khom să se încrunte puţin. Kamol şi-a ridicat mâna să-l oprească pe subordonatul lui să spună ceva.

– Da, mă uit la tine, a răspuns Kamol. Erau numai ei trei în baie.

Kim s-a întors să se uite la Kamol din nou, în timp ce se sprijinea de chiuvetă ca să nu cadă.

– Eşti interesat de mine? a întrebat Kim ridicând uşor sprâncenele.

– Da, sunt interesat de tine. Tu eşti? întrebă Kamol muşcându-şi uşor buza.

Kim s-a clătinat spre Kamol, cu fața roșie din cauza alcoolului pe care îl consumase. Khom era pregătit să-şi protejeze şeful de străin.

– Da, arăţi bine. Ai fi destul de drăguţ să mă îmbrăţişezi? a spus Kim cu o privire nedumerită.

Disperarea după o îmbrăţişare a luat locul bunului simţ. Kim şi-a pus mâna în jurul gâtului lui Kamol tremurând.

– Ajută-mă… ajută-mă să uit îmbrăţişarea lui. Te rog… fă ce vrei. Ajută-mă… a spus Kim încet.

Ambele picioare au început să-i cedeze, încât Kamol şi-a ridicat braţele şi le-a pus în jurul taliei lui subţiri. Parfumul lui Kim amestecat cu aroma lichiorului l-a făcut pe Kamol să se simtă stârnit, ca și cum ar fi găsit ceva ce căuta de mult timp.

– Domnule, cred… Khom era îngrijorat pentru siguranţa şefului său. Era mereu precaut cu privire la mediul înconjurător, deoarece întotdeauna exista un inamic care încerca să-i joace feste murdare șefului său.

– E în regulă, pot să mă descurc, a răspuns Kamol. Khom a rămas doar acolo şi a privit.

– Dragule, eşti sigur că vrei să te ajut? a întrebat Kamol, realizând că persoana din braţele sale tânjea după ceva.

– Da, a răspuns Kim, cu un zâmbet pe buze.

– Dacă se întâmplă ceva, nu vei regreta mai târziu? a întrebat din nou Kamol şi Kim a dat din cap.

Acum, Kim avea nevoie de căldura cuiva care să-i topească frigul din inimă.

– Khom, sună să anulezi programarea cu băiatul care l-ai sunat, apoi pregăteşte-mi o cameră, a spus Kamol.

– Dar domnule, niciodată nu ai adus un străin total în cameră, a spus îngrijorat Khom.

– Ţi-am spus că e în regulă. Kamol s-a întors să se uite la subordonaţii săi cu o privire determinată, făcându-l pe Khom să-şi încline capul.

– Da, a răspuns Khom. Kamol l-a ridicat pe Kim şi l-a ţinut în braţele sale.

Kim, care avea capul încă ameţit, și-a pus imediat mâinile în jurul gâtului lui Kamol.

– Pregăteşte-te micuţule. Categoric te voi face să uiţi îmbrăţişarea tipului acela, a spus Kamol înainte să plece, respingând ajutorul subalternului său.